tag:blogger.com,1999:blog-356243752024-02-07T09:33:40.674+02:00kreativaOri obtin ce vreau, ori ma razgandesc.Norahttp://www.blogger.com/profile/10354804076515371696noreply@blogger.comBlogger9125tag:blogger.com,1999:blog-35624375.post-87462672246505438642009-01-21T02:18:00.014+02:002009-01-21T02:58:21.750+02:00Un nou an.. rezolutii vechi<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih5GGpkK5gmviTNRM6ljZUp7LANopzQsmT_Ofu5V4ggPDytEdS6JhMoyGRxUvQLQd_iUo6juJZ5Jb131pvXUv04CXA-9F68QkKejANHB1L_LEd_OatWW3w5KMDupMzUJ0eLpbI/s1600-h/Picture1.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5293535940412527266" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 200px; CURSOR: hand; HEIGHT: 150px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEih5GGpkK5gmviTNRM6ljZUp7LANopzQsmT_Ofu5V4ggPDytEdS6JhMoyGRxUvQLQd_iUo6juJZ5Jb131pvXUv04CXA-9F68QkKejANHB1L_LEd_OatWW3w5KMDupMzUJ0eLpbI/s200/Picture1.jpg" border="0" /></a><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><em><span style="color:#ff6600;"><span style="font-family:courier new;"><span style="font-family:georgia;">Daca ar fi sa-mi traiesc viata din nou, as face aceleasi greseli, doar ca ceva mai devreme.</span> (<span style="font-size:78%;">Tallulah Bankhead</span>)<br /></span></span></em><span style="font-family:georgia;font-size:85%;color:#ffffff;">Inaintea (re)setarii rezolutiilor pentru anul ce tocmai a inceput, mi-am facut o retrospectiva a “activitatii” de pana acum (scriu asa ca la jurnal fiindca suna comic cand imi privesc figura juvenila in oglinda si-mi arunc dispretuitor in fata: "30 si", da, ai "30 si" de ani deja !, imi suna comic mai ales chestia cu activitatea)... </span><br /><br /><span style="font-family:georgia;font-size:85%;color:#ffffff;">Ce am realizat eu?! Uriasul eveniment ca m-am nascut, sau am fost nascuta, pot spune, pentru ca eu nu am contribuit cu mare lucru. Cateva scoli, cateva examene, o diploma-doua, acolo, de ochii lumii, (dar numai dupa abolirea caligrafiei) cateva romante cu baieti pe care i-am cunoscut mai mult sau mai putin bine, cateva pietre la cariera (de piatra) si atat. Intrebarea e: ce trebuie sa realizeze omul pana la varsta asta ? Succes, glorie, avere, copii, lupta cu sticla, injectii in mana, Hari Krishna ? Nu stiu daca exista vreun sablon, vreo lista cu realizari pe care cineva undeva bifeaza cu un “vazut” ceea ce ai facut in viata… Eu cred ca fiecare cel putin este obligat sa ajunga sa se cunoasca pe sine foarte bine, sa stie ce vrea si ce are de facut pentru asta, eventual sa isi gaseasca deja linistea aceea interna, pentru ca pana la urma, cu asta ramai. Ceea ce ma alarmeaza pe mine este ca uneori am picat tocmai la aceste probe..<br /></span><br /><span style="font-family:verdana;"><span style="color:#ffffff;"><span style="font-family:georgia;">Toata viata (cea rationala, de care-mi aduc aminte si pe care o pot judeca adica) am trait in viitor, in sensul ca am amanat sa traiesc momentul, zicandu-mi mereu las’ ca-mi vine si mie randul, o sa am si eu… toate renuntarile si frustrarile mele le-am justificat cu aceasta fraza. Paralel, am trait mereu in trecut, tot ce am avut mai drag, toate valorile mele le pastrez in amintiri. Si de fiecare data iau amintirile si le depan, judec si apreciez si inteleg lucruri pe care atunci nu le-am inteles si asta ma ajuta sa imi creez noi principii si valori, editia a-II-a imbunatatita. E ca si cum ai fierbe o supa pana cand nu ramane din ea decat o pulbere (Vegeta sau Maggi), pe care o poti folosi apoi la prepararea unei noi supe</span>.</span> </span><br /><br /><span style="color:#ff6600;"><em><span style="color:#ff0000;">Rezolutia 1:</span> Intre doua lucruri rele, il aleg pe acela pe care nu l-am mai incercat.</em></span><br /><span style="color:#000000;"><br /></span>Norahttp://www.blogger.com/profile/10354804076515371696noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35624375.post-6063839727818055422008-06-08T01:03:00.011+03:002009-01-21T01:26:11.676+02:00Jurnal (2)<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5LUpS2BS7X4J4JHWG3JPlw9dwY8ovQnBwsExdoQz_HaaUwlI_snelTPRtAC2NXJhyphenhyphenB0E5IDZnqAghDP-C01udhGb-8Pm6raf69lnmKhG68gRNst3fGvhUzfpDrfSQHr_viik2/s1600-h/blog.jpg"><span style="color:#000000;"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5209269670692536082" style="FLOAT: left; MARGIN: 0pt 10px 10px 0pt; CURSOR: pointer" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5LUpS2BS7X4J4JHWG3JPlw9dwY8ovQnBwsExdoQz_HaaUwlI_snelTPRtAC2NXJhyphenhyphenB0E5IDZnqAghDP-C01udhGb-8Pm6raf69lnmKhG68gRNst3fGvhUzfpDrfSQHr_viik2/s200/blog.jpg" border="0" /></span></a><span style="color:#000000;"><br /></span><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,153,0);font-family:courier new;" ><span style="FONT-WEIGHT: bold"><span style="COLOR: rgb(255,0,0);" >Rochia rosie, rochia alba</span></span><span style="font-size:100%;"><span style="color:#000000;"><br /><?xml:namespace prefix = o /><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,153,0)"><span style="font-size:100%;"><span style="font-family:Arial;color:#000000;"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,102,0)"><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,102,0)"><span style="font-size:85%;"><i><span style="font-family:Arial;"><span style="FONT-WEIGHT: bold;color:#000000;" ></span></span></i></span></p><span style="font-size:85%;"><i><span style="font-family:Arial;"><span style="FONT-WEIGHT: bold;color:#ff6600;" >Cand sunt buna, sunt foarte buna. Dar cand sunt rea sunt si mai buna.</span><o:p></o:p></span></i></span> <p></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size:85%;"><span style="font-family:Arial;color:#000000;"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,255,255)"><span style="font-size:100%;"><span style="font-family:Arial;color:#ffffff;">N-am recunoscut niciodata deschis ca, in ciuda intamplatoarei mele apartenente la un grup social neobosit in a nega, declarativ macar, marturisirile clasice legate de nunta, am visat intotdeauna la ziua in care, imbracata in rochie alba, voi alerga catre iubitul meu.</span><span style="font-family:Arial;"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,255,255)"><span style="font-size:100%;"><span style="font-family:Arial;color:#ffffff;">Dar mi s-a strecurat in suflet o iubire ce nu are cum sa ma vrea vreodata mireasa. M-am trezit in rochia rosie valvataie ce mi-a mistuit simturile si visul de a iubi cuminte, dulce, sfios, rabdator. Mi-a fost data o iubire vie, zvarcolita, ca o fiinta cruda care s-a nascut fara sa stie de ce, traieste fara sa stie cum si asteapta sa invete, intr-o zi, sa moara. </span><span style="font-family:Arial;"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,255,255)"><span style="font-size:100%;"><span style="color:#ffffff;"><span style="font-family:Arial;">Visurile mele au murit, rand pe rand, sugrumate de i</span><span style="font-family:Arial;">ubiri devastatoare, sentimente ravasitoare, relatii speciale... Le-am regasit mereu pe toate trei in una. M-am zbatut, mi-am strigat pana la epuizare ca iubesc, ca doresc, ca jocul a devenit dependenta, iar dependenta dragoste. Am avut sentimente care nu se pot transforma in ura ori negatie. Nu a fost sa fie o iubire ca in basme. A avut in sine umilinta decaderii, durerea despartirii, lacrima regretului. <o:p></o:p></span></span></span></p><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,255,255)"><span style="font-size:100%;"><span style="color:#ffffff;"><span style="font-family:Arial;">Mi-a fost uneori rusine sa recunosc ca sufar, ca se prabuseste pamantul in jurul meu, ca se casca prapastii intre mine si cei ce voiau sa ma “salveze”. Dar pe de alta parte m</span><span style="font-family:Arial;">-am simtit libera, usoara ca un lucru prin porii caruia trece aerul. E o stare in care respiri adanc si prin toti porii (iar cu porii, ce sunt eu, ciuperca? pardon, aia e cu sporii, ca un coral, iata). Mi-a fost bine, am lasat garda jos si mi s-a intiparit in mine asa cum pun cowboy-i semne cu fierul incins pe animale, il simt ca pe un fel de mine, de imi, de mie-mi, e prea in mine ca sa fie departe... <o:p></o:p></span></span></span></p><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,255,255)"><span style="font-size:100%;"><span style="color:#ffffff;"><span style="font-family:Arial;">N-am stiut sa iubesc cu cap, sa imi asum greselile si sa le corectez pe ale lui, sa taxez eroarea si sa recompensez daruirea. </span><span style="font-family:Arial;">Iubirea mea n-a stiut sa nasca iubire, n-a stiut sa atate legaminte, n-a stiut sa starneasca promisiuni. </span><span style="font-family:Arial;">Am stiut sa ofer si nu sa primesc, sa iubesc neconditionat. Dar a meritat fiecare lacrima, fiecare tremur, fiecare dor. </span><span style="font-family:Arial;">Iubirea mea mistuitoare, nu atat prin manifestare cat prin consistenta, a doborat uneori cu imbratisarea ei sentimentele ezitante, egoiste sau numai pur declarative ale barbatului din viata mea. L-am condamnat deseori, dar timpul m-a invatat ca, mult mai greu decat sa iubesti fara speranta, este sa fii iubit cu disperare, fara sa poti raspunde la fel. <o:p></o:p></span></span></span></p><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,255,255)"><span style="font-size:100%;"><span style="font-family:Arial;color:#ffffff;">De curand am invatat despre mine ca stiu ce e bine si stiu ce e rau. Stiu ce fel de barbat ar trebui sa iubesc si pe cine ar trebui sa evit. De multe ori m-am trezit plangand in noapte, dorindu-mi acea iubire comuna care te provoaca sa fii linistit, dragostea care te face fericit, care se cuibareste treptat in suflet, care nu invadeaza si nu devasteaza, nu inlocuieste structuri proprii ci convietuieste alaturi de tot ceea ce esti tu – cu bune si cu rele. Rochia alba.<br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,255,255)"><span style="color:#ffffff;">Un barbat care sa ma iubeasca indeajuns sa-i fiu mireasa, pe de o parte, si<span style="font-size:0;"> </span>suficient incat sa ma transforme, dulce si firesc, in mama a copilului sau, pe de alta parte. Si undeva, la mijloc, sa inchida ochii cand ascund intre talerele balantei temerile mele, ezitarile mele, vina mea. Un barbat care sa-mi invete rabdator <span style="font-family:Arial;">sentimentele sa-si caute adapost si implinire la lumina soarelui si nu in raceala lunii.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,255,255)"><span style="font-size:100%;"><span style="color:#ffffff;"><span style="font-family:Arial;">Dar,<span style="font-size:0;"> </span>daca este adevarat ca avem o cantitate infinita de iubire de daruit, atunci ma supun supliciului, accept sa sufar, sa plang, sa tip si sa iubesc atat cat voi avea ocazia. </span><span style="font-family:Arial;">Fara regrete. Viata de-asta e frumoasa, ca sa-ti bati uneori joc de ea si de toate corsetele sociale, invatatura parintilor si ce "e bine" bla bla bla, decat sa-ti cladesti un viitor cum-se-cade si sa ai toata viata infipt in cortex regretul ca n-ai facut ce-ti zicea inima (extraodinar, ca la romante!...). <o:p></o:p></span></span></span></p><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,255,255)"><span style="font-size:100%;"><span style="font-family:Arial;"><span style="color:#ffffff;">De cele mai multe ori se rasverifica legea lui Murphy cu privire la atractia universala (descoperita de Lord Newton cu pretul unui cucui): Orice lucru care cade, ne va cadea direct in cap! <o:p></o:p></span></span></span></p><p class="MsoNormal" style="COLOR: rgb(255,255,255)"><span style="font-family:Arial;"><span style="color:#000000;"><span style="font-size:100%;"><span style="COLOR: rgb(255,204,204)"><span style="COLOR: rgb(255,255,255);" >Who cares ?!</span> </span><i style="FONT-WEIGHT: bold; COLOR: rgb(255,0,0)">Daca respecti regulile ratezi toata distractia</i><span style="FONT-WEIGHT: bold; COLOR: rgb(255,0,0)"> </span><i style="FONT-WEIGHT: bold; COLOR: rgb(255,0,0)">!!</i></span><o:p></o:p></span></span></p>Norahttp://www.blogger.com/profile/10354804076515371696noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-35624375.post-18457030778024502732008-06-06T14:48:00.009+03:002008-06-08T01:43:08.091+03:00Am revenit<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCEvjNJadWXk5tYX1E3XuhlywtDMun5wHmm1KnDwQiXx8mBDbSw-DRgnu7-uOYXGfjVgoEcdMHdBUWLwPcYUXozFrlIVJXN2zz_XjMlvTJfadQAcN7_J5iZ4EfF7l_rERGC83_/s1600-h/blog2.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCEvjNJadWXk5tYX1E3XuhlywtDMun5wHmm1KnDwQiXx8mBDbSw-DRgnu7-uOYXGfjVgoEcdMHdBUWLwPcYUXozFrlIVJXN2zz_XjMlvTJfadQAcN7_J5iZ4EfF7l_rERGC83_/s200/blog2.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5209263435324047874" border="0" /></a><br /><br /><br /><span style="">"</span><span style="">Nu este vorba de ceea ce fac, ci de cum o fac; nu este vorba de ceea ce zic, ci de cum o zic; si de cum arat atunci cand o fac si o zic.</span><span style="">"<br />Nu mai stiu cine a zis asta, cred ca Mae West, nu sunt sigura, dar imi place si mi-o asum. Actiunea adica, nu fraza.<br />Celor care au pierdut minute bune din viata cautand pe blogul meu un semn, ceva, orice si i-am dezamagit luni la rand, le promit. Cat, nu stiu. Cand nici atat. Dar le promit.<br /><br /><br /></span>Norahttp://www.blogger.com/profile/10354804076515371696noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35624375.post-45151434178179178382007-10-20T00:08:00.000+03:002007-10-20T03:34:25.354+03:00Jurnal<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwqYpnb5jQklRjNdEx_yXBfBWUTJNwEaR1OdxwiLgA8SMfvpX0uFobVooKvafmjs2xOFmz0sMJXpLCE7qcQiQ2JX6UC-ylDTAWa-vpAXzWjLVSQPN-lsXWqocSizjYUh6yh7Av/s1600-h/rose.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 179px; height: 98px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwqYpnb5jQklRjNdEx_yXBfBWUTJNwEaR1OdxwiLgA8SMfvpX0uFobVooKvafmjs2xOFmz0sMJXpLCE7qcQiQ2JX6UC-ylDTAWa-vpAXzWjLVSQPN-lsXWqocSizjYUh6yh7Av/s200/rose.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5123174755908713922" border="0" /></a><i><span style=";font-family:Georgia;font-size:10;" >In ult</span></i><i><span style=";font-family:Georgia;font-size:10;" >ima vreme mi </span></i><i><span style=";font-family:Georgia;font-size:10;" >s-a reprosat deseori</span></i><i><span style=";font-family:Georgia;font-size:10;" > ca as fi</span></i><i><span style=";font-family:Georgia;font-size:10;" > pesimista. </span></i><i><span style=";font-family:Georgia;font-size:10;" >Ei bine, nu. Nu sunt pesimista de la natura sau de la bunul Dumnezeu. Doar ca optimismul meu a fost ajutat sa evolueze intr-o directie ciudata. Si fuge de mine ca dracu' de tamaie. L-am zarit o data, dar a trecut repede. As putea da un anunt la ziar: "Pierdut optimism atrofiat si anemic. Urgenta nevoie de tratament. Gasitorului recompensa." Crezi ca ar merge? Ce, optimismul meu e caine ?! Si apoi, nici cainii "dati la ziar" n-am auzit sa fi fost gasiti. Nu, mai bine: "In ziua cutare, luna cutare, anul X, a fugit de acasa optimism periculos, violent si diabolic. Daca-l intalniti, spuneti-i ca-i duc dorul. Poate se induioseaza si se intoarce (AN). </span></i><span style=";font-family:Georgia;font-size:10;" ><br />Dar ce atata agitatie ?! Si, in fond, ce este optimismul ? Un mod de a spune "nu-i nimic, e bine si asa… maine poate va fi mai bine". Sau, mai “poietic”... ma blagosloveste o pasarica in fuga, am noroc, merg mai departe. Trece unul cu masina straina, cu muzica data la maxim, cu mustata si cosuri, cu ghiul si unghie lunga la degetul mic, cu cotul scos pe geam si sprijinit ofensiv pe portiera, cu maneca suflecata ca sa i se vada ceasul de "marca", ooh viata meeaaa... se aude din masina, in care mai e cu un prieten care ragaie, asa, ca sa atraga atentia, si trece deci asta pe langa mine si ma fluiera, si imi zice asa, cand sta la stop, mama, ia uite ce b... bune are, manca-ti-as papusa, n-o punem si noi o data ? Nu, eu trec mai departe… ia uite ce frumos e afara, si uite, tanarul asta simpatic mi-a facut un compliment la urma urmei.<br />Mergi mai departe si trece unul si-ti fura poseta, da poseta draga ca..., o ia si fuge, nu-i nimic si zambesc din scurt, si-asa nu aveam mare lucru inauntru, cativa lei si cheia de la casa, 2 mere, calculatorul si tigarile, bonul de la curatatorie, fularul pe care nu-l port oricum ca-s mai tare ca el, a, si telefonul, il tineam asa de balast. </span><span style=""><br /></span><span style=";font-family:Georgia;font-size:10;" >Si ajungi acasa, te intalnesti in lift cu vecina si stati la taclale, depanand amintiri despre cunoscuti si dandu-i sfaturi cum sa-si curete ochii de scamele din poala, spui pa si intri la tine, unde gasesti carpeta uda-n colt. Faptasul nu-i de gasit si nu apare nici cand zdrangani olita cu stavrizi fierti (de se impute toata casa la prepararea lor) asa, poate-poate. Iti iei ceva de baut, o tigara, te asezi comod si-l gratiezi... maine e o noua zi, poate nu mai face... dar, ce vrei dom`le, ii miroase, incearca sa-ti explice cum sta chestiile vecina cea binevoitoare de vizavi, ea are multa experienta in toate domeniile, ea face cu ochii asa ca te si miri ca nu-i pica-n san. <u1:p></u1:p><br />Cu toate astea, iti spui ca de fapt le ai pe toate, ca asa e viata si trebuie s-o iei asa cum e, sa te bucuri si sa fii fericit, maine e o noua zi si poate va fi mai bine. Dar ia sa te intreb eu acum: ce suntem noi, carpete de sters picioarele pe ele ? Pai nu, iti spun eu ce trebuie facut, esti numai ochi si urechi ? Pai trebuie pus mana pe par si ciomagit cu vorba in stanga si-n dreapta si nu cu a, ca de fapt asa e viata, ca-mi doream, ca de fapt maine. Nu, draga. Nu-mi doream, nu-mi doresc si nici nu-mi voi dori vreodata si bagati-ai nasu'-n.. cu ghiulu' si masina ta, pune-o cu prietenul ala al tau de sta tot timpul cu degetul in nas !! <u1:p></u1:p><br />Cam asa ceva. Scuze de obscenitati. <u1:p></u1:p>Da, e si o concluzie… daca ai ajuns pana aici… Practica teoriei mai sus expuse a cazut (cu mare efect!) pe un <i>ex</i> optimist pana la exacerbare ce a simtit sa faca pasul... peste oalele si ulcelele relatiei de mult ingropate. De ce, si mai ales, ACUM???, e o intrebare la care numai Dr Andrei mai poate sa raspunda :).. Dar a fost sigur ca surpriza va fi atat de mare si de placuta, incat n-o sa-mi revin din lesin decat pentru a-mi arata recunostinta… Cand a inteles in sfarsit (oare?!), il vedeam cum cauta virusi si streptococi cat mai sofisti ca sa mi se potriveasca mie (cum eA sa refuze ceea ce-i ofer Eu ?!). Ma privea cu interes, vrand sa stabileasca faza clinica, dar s-a rusinat sa-mi bage un termometru in gura (daca se ia ?), cauta pe fata mea vreo sechela a maladiei, poate de-aia cand am plecat m-a pupat mai departe decat de obicei, prin zona urechiusei, cu un tocait mai discret... daca se ia si prin aer ? Crezi ca a pus ceasca mea de cafea la bromocet sau a acceptat riscul?! <u1:p></u1:p><br />Mda… Scriu toate astea cu o ironie amara, vizibila numai pe fata mea, (vezi Jerry Lewis in rolurile lui tari cu strambaturi si vei intelege cat de amara e ironia mea) si rad si eu asa, ranjit, ca atunci cand te dai pe derdelus cu punga si iei un bolovan in ..., razi si tu caci ti-e prea jena sa plangi cand ceilalti se amuza, insa numai tu stii ce e la ... tau. Exemplul e cam iesit din comun, ce are ironia cu ..., dar detasandu-ma de rest, scena inca ma amuza. Si deopotriva ma intristeaza. Pentru ca ... bla bla bla... asta e tot de la un timp incoace si o stare adanca de melancolie, nostalgie si regret dupa ceva ce n-a fost si n-a fi (o fi oare melancolia-regret starea pura, primordiala a sentimentelor, punctul 0, inceputul ?). Nu stiu. Ce nu stiu? Trebuie sa stiu ? Ce ar trebui sa stiu ? Altii cum pot fara? Nu stiu. F… it.</span><span style="font-size:85%;"><span style="font-family:Georgia;"><o:p></o:p></span></span> <p class="MsoNormal"><span style="font-size:180%;"><span style=";font-family:georgia;font-size:12;" ></span></span><span style="font-size:12;"><o:p></o:p></span></p>Norahttp://www.blogger.com/profile/10354804076515371696noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-35624375.post-54457583448336876842007-08-29T14:40:00.000+03:002007-08-30T19:45:00.668+03:00would you be my.. pet ?!in drum spre Praga, la o cafea, am impartit zaharul cu o albina. de ce nu, mie-mi place amara oricum..:) .<br />la plecare, mi-a multumit pentru festin. a stat un timp pe umarul meu.. si a plecat cu ac cu tot..!<br /><span style="font-style: italic; color: rgb(255, 0, 0);"><br />era o VIESPE.. mi s-a suflat din blogosfera, scuze cunoscatorilor.</span><br /><br /><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='280' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dyz760Re5U6a5IDxA5Z7oP92idynf25I2Teu4mnaaYU4kCyH2yDSLxxf3DFHpEMxCUyMX8Jjk4dwNE' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe>Norahttp://www.blogger.com/profile/10354804076515371696noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-35624375.post-37906802483788169982007-08-28T22:00:00.000+03:002007-08-29T18:25:17.590+03:00van gogh lives onCand cu documentarul despre Dunare, Joo Joo (<span style="font-size:85%;"><span style="font-style: italic;">n.a. <a href="http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=6597623">Guy Raz </a>- un jurnalist de exceptie</span></span>) mi-a povestit istoria extraordinara a lui Vincent Polakovic, fondatorul muzeului <a href="http://www.danubiana.sk/eng/index.html">Danubiana</a>.<br />Intr-o tara care nu este renumita pentru arta, muzeul e considerat aproape un miracol. Este cel mai nou si poate grandios muzeu al Slovaciei. Un centru de arta moderna, care promoveaza tineri talentati, asa cum a visat Van Gogh in <a href="http://www.artcyclopedia.com/VanGogh-YellowHouse.html">casuta lui galbena</a> de la Arles...<br />Un vis implinit la mai mult de o suta de ani, intr-o poveste cu intalniri fantastice si prevestiri astrologice.<br /><br />La varsta de 10 ani, Vincent P. a vazut un tablou semnat <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Vincent_Van_Gogh">Van Gogh</a> care l-a cucerit. Acesta este momentul pe care el l-a identificat ca fiind inceputul relatiei de dragoste cu arta moderna si al devotiunii fanatice pentru pictorul olandez. Intrucat nu a fost incurajat, copil fiind, sa-si urmeze pasiunea, o cariera in domeniul artelor iesea din discutie. In schimb, a studiat Dreptul, si a devenit un avocat de succes.<br />Fascinatia pentru Van Gogh nu a disparut insa. Dupa Revolutia de Catifea a putut calatori in strainatate, astfel ca in 1990 i-a vizitat mormantul, in timpul pelerinajului organizat cu ocazia comemorarii a 100 de ani de la moartea pictorului. Experienta pe care a trait-o acolo i-a schimbat ireversibil viata. Neavand unde sa doarma, Vincent a ratacit toata noaptea printre sutele de oameni care erau campati in cimitirul francez, aprindeau lumanari, vegheau, sau se plimbau printre morminte.<br />Catre dimineata, pe acoperisul unui mic lacas, a vazut ceea ce el numeste spiritul lui Van Gogh. "Era singur si se legana inainte si inapoi. M-am dus catre el, l-am imbratisat si am stat de vorba" povesteste Polakovic. "I-am facut doua promisiuni atunci: ca voi dezvalui lumii cum a murit cu adevarat si ca voi construi centrul de arta pe care el nu l-a terminat".<br />Concentrandu-se pe cea de-a doua promisiune, s-a intors in Slovacia si a inceput sa stranga fonduri pentru un centru de arta dupa modelul casei galbene in care traise odata pictorul. Trei ani mai tarziu, Casa Galbena ("Zlty dom") s-a deschis in estul tarii, la Poprad. Relativ izolat intr-una din regiunile cele mai sarace ale tarii, centrul a avut dificultati financiare inca de la inceput, si in ciuda entuziasmului comunitatii artistice din regiune si a fondurilor personale ale lui Polakovic, curand s-a indreptat catre faliment.<br />Epuizat fizic si psihic si aproape cersetor, Vincent a plecat in 1994 intr-o excursie in Olanda, in speranta ca-l va intalni pe pictor si va putea vorbi din nou cu el. Ajuns in Nuenen, oras in care Van Gogh si-a petrecut cea mai mare parte a vietii, Polakovic a gasit o statuie a pictorului, i-a atins mana si a trait o noua incredibila experienta. "Mana s-a incalzit dintr-o data, devenise aproape umana. I-am spus 'Vincent, mi-am tinut promisiunea de a deschide Casa Galbena, dar nu stiu daca mai pot continua'. Era trist. Am plans impreuna".<br />Un trecator, impresionat de lacrimile sale, l-a intrebat de unde este si de ce a venit acolo. La sfarsitul conversatiei, i-a inmanat numarul de telefon al unei persoane ce ar fi putut fi interesata sa-l ajute.<br />A doua zi, Polakovic il intalnea pe omul de afaceri si colectionarul de arta Gerhard Meulensteen. " S-a creat o conexiune imediata intre noi, povesteste Meulensteen. Nu vorbeam aceeasi limba, dar comunicam cu ochii si inima. Vincent este o persoana foarte speciala, sensibila, de un magnetism aparte. Vazand entuziasmul cu care imi vorbeste despre proiectul pentru Van Gogh, am stiut ca trebuie sa-l ajut."<br />Cu ajutorul olandezului, Casa Galbena nu a dat faliment, dar curand cei doi s-au simtit limitati de locatie. Polakovic visa la un muzeu comparabil cu cele mai bune muzee de arta moderna din Europa, care sa aduca lucrari exceptionale in Slovacia si sa promoveze imaginea tarii peste granita. Stia ca trebuie asezat in apropiere de Bratislava, dar dorea sa fie suficient de aproape si de alte tari din regiune. A luat in considerare nordul capitalei, in apropierea granitei cu Austria, dar acolo "dominau" ruinele Castelului Devin. Mergand spre sud catre granita cu Ungaria, la 15 km de Bratislava, pe o peninsula ce se intindea in mijlocul Dunarii langa localitatea Cunovo, a gasit locul perfect. "Imi amintesc ca mergeam pe sub un pod, scrutand zarea, cautand. Oamenii ma credeau nebun. Strigau intr-una 'Vincent, unde te duci ?!' Iar eu raspundeam 'Caut un loc unde sa-mi construiesc muzeul !'"<br />Odata concesionat terenul, proiectul a luat start, insa cei doi au mai avut de intampinat un obstacol. Lucrarile erau programate sa inceapa in primele luni ale anului 1999, dar alinierea planetelor din acel an prevedeau o serie de energii negative, anuntand dezastrul. Sfatuindu-se cu un astrolog, Polakovic a asezat prima piatra abia in luna august, in timpul eclipsei solare.<br />Muzeul a fost deschis in septembrie 2000.<br />Desi ocupat cu promovarea muzeului sau, Polakovic isi dedica astazi tot mai mult timp unui alt proiect promis lui Van Gogh - o carte in care va explica lumii circumstantele reale ale mortii sale. Se presupune ca pictorul s-a impuscat in piept si a murit din cauza ranii dupa doua zile de suferinta. "Este mult mai complicat de atat, spune Polakovic, care detine o impresionanta cantitate de materiale pe aceasta tema. Am descoperit cateva lucruri pe care nu le-am citit nicaieri, niciodata. Voi scrie aceasta carte, de indata ce voi avea timp".<br />Contempland muzeul pe care l-a construit din nimic, pe o palma de pamant, in mijlocul apelor, ascultand povestea fermecata a intalnirilor cu Van Gogh, nu pot crede decat ca va scrie intr-adevar cartea si ca atunci cand va fi gata, aceasta va fi o noua senzationala poveste.<br /><br /><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='280' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dxqcpgwrsgVhx9Ws7Eg-9LIfMnz3INzZbw2A0HJEsVhmbBj1HlAyOWSBl5m3GK4xv0TITIH9p-JAg' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe><br /><br /><br /><span style="font-size:85%;">PS <span style="font-style: italic;">in fuga si cu o camera mediocra, nu faci istorie de film, dar poate micul montaj va trezeste curiozitatea.. daca ajungeti la Bratislava mergeti sa vedeti cu ochii vostri. </span></span>Norahttp://www.blogger.com/profile/10354804076515371696noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-35624375.post-85146593676925982772007-08-22T23:18:00.001+03:002009-02-07T00:15:14.024+02:00pentru Didi (3)<span style="font-family:verdana;font-size:100%;">Mos Craciun – intre mit si realitate</span><span style="font-family:arial;font-size:100%;"><br /></span><p class="MsoNormal" style="font-family:verdana;"><span style="font-size:100%;">Nici o specie de ren nu poate zbura. Dar mai exista inca aprox. 300 de mii de specii de organisme vii neclasificate inca, acestea fiind in mare parte insecte si microbi, deci nu am desfiintat in totalitate ideea de reni zburatori, pe care insa doar Mos Craciun i-a vazut vreodata. </span></p><p class="MsoNormal" style="font-family:verdana;"><span style="font-size:100%;">In lume exista 2 miliarde de copii (persoane sub 18 ani). Mosu´ nu se ocupa insa de musulmani, hindusi, evrei si budisti, ceea ce reduce numarul la aprox. 378 milioane (conform statisticilor in vigoare). La o rata medie de 3,5 copii per familie, rezulta 91,8 milioane (presupunand ca exista macar un copil cuminte in fiecare). </span><span style="font-size:100%;"> <?xml:namespace prefix = o /><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family:verdana;"><span style="font-size:100%;">Mos Craciun are 31 de ore la dispozitie, datorita diferentelor de fus orar si a rotatiei Pamantului (si presupunand ca merge de la est la vest, ceea ce pare logic). Rezulta aprox. 822,6 vizite / s, deci pentru fiecare familie cu un copil cuminte, Mos Craciun are o miime de secunda in care: parcheaza, coboara din sanie, apoi pe cos, umple ciorapii, distribuie cadourile ramase sub brad, urca inapoi pe cos, in sanie si porneste spre urmatoarea familie.<o:p></o:p></span></p><p class="DefinitionTerm" style="font-family:verdana;"><span style="font-size:100%;"><span style="font-size:+0;"></span>Presupunand ca toate familiile sunt distribuite spatial la distante egale (acceptabil doar de dragul disertatiei prezente), luam in calcul o distanta totala de 75 milioane de km, fara a socoti opririle pentru ceea ce fiecare dintre noi face macar o data la 31 de ore, plus mancare etc. Aceasta presupune ca sania sa ruleze cu cca 650 km/s, adica cu o viteza de<span style="font-size:+0;"> </span>3 mii de ori mai mare decat viteza sunetului. De dragul comparatiei, cel mai rapid vehicul creat de om este naveta spatiala, ce atinge o viteza de cca 27,4 km/s. Un ren obisnuit poate alerga cu cel mult 30 de km/h !<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family:verdana;"><span style="font-size:100%;">Greutatea transportata de sanie este un alt element interesant. Presupunand ca fiecare copil primeste macar o ciocolata (aprox 200 gr.), sania va transporta 321 mii tone, fara a-l lua in calcul pe Mos, invariabil descris ca fiind supraponderal. Un ren obisnuit nu poate trage o greutate mai mare de 300 kg. Chiar daca acceptam ca un “ren zburator” poate trage de 10 ori mai mult, nu mai putem lua in considerare doar opt sau noua reni. Avem nevoie de aprox 214 mii de reni, sporind astfel greutatea (si nu am luat in calcul sania!) la cca 353 mii tone.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family:verdana;"><span style="font-size:100%;">O asemenea greutate circuland cu 650 km/s creaza o enorma rezistenta a aerului, rezultand o caldura in jurul renului echivalenta cu cea rezultata la intrarea navetei spatiale in atmosfera. Rezulta ca intreaga echipa de reni se va fi evaporat in 4,26 miimi de secunda. <o:p></o:p></span></p><p class="DefinitionTerm" style="font-family:verdana;"><span style="font-size:100%;">In acelasi timp, Mosul ar fi supus unei forte centrifugale de 17.500 ori mai mare decat gravitatia. Rezulta ca un Mos de aprox. 125 kg (ridicol de slab) ar fi tintuit de spatarul saniei cu o forta de aprox. 2 milioane kg. <o:p></o:p></span></p><p class="DefinitionTerm" style="font-family:verdana;"><span style="font-size:100%;">Daca Mo</span><span lang="RO" style="font-size:100%;">s</span><span style="font-size:100%;">u´ a </span><span lang="RO" style="font-size:100%;">i</span><span style="font-size:100%;">mpartit vreodata cadouri, astazi trebuie comemorat(!).</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family:verdana;"><span style="COLOR: rgb(204,204,255); FONT-STYLE: italicfont-family:verdana;font-size:100%;" >E destul de stiintific <a href="http://mirelars.blogspot.com/">Didi</a> ?! Si spune-mi, cand citesti randuri atat de "reale" nu-ti vine sa plangi penru copilaria nefericita a autorului si sa-i demonstrezi contrariul? </span><span style="COLOR: rgb(204,204,255); FONT-STYLE: italicfont-family:verdana;font-size:100%;" >Acum scuza-ma, eu fiind o sentimentala, poate n-ar strica sa mai verific o data calculele, ca sa nu ma trezesc cu vreun Titeica sau Niculescu la ciorap.. :)</span><span style="font-size:100%;"> <o:p></o:p></span></p>Norahttp://www.blogger.com/profile/10354804076515371696noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-35624375.post-80813452018635137642007-08-22T12:05:00.000+03:002007-08-29T18:13:19.150+03:00pentru Didi (2)<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipWa0tZwYbodpB-njCxAF_jdF8-2IskSTqPZgDSsyMdkJuByz_SqEbei8419Q-D8Jj_VdirT1xrlaZy4wnc2NIjo1UOvSj0lcicxG6g1-RCwquaHY2ZtY4u-DafpeG0y627fbE/s1600-h/buda+2x.jpg"><img style="cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipWa0tZwYbodpB-njCxAF_jdF8-2IskSTqPZgDSsyMdkJuByz_SqEbei8419Q-D8Jj_VdirT1xrlaZy4wnc2NIjo1UOvSj0lcicxG6g1-RCwquaHY2ZtY4u-DafpeG0y627fbE/s320/buda+2x.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5101294411939258082" border="0" /></a><br /><br /><br /><span style=";font-family:Arial;font-size:100%;" >Avand in vedere rezultatele pozitive si concluziile datatoare de incredere ce au reiesit din ultimele discutii si comentarii, imi permit sa te salut cu un deplasat, obscen, trivial, impotriva tuturor codurilor bunelor maniere, cu un strigator la cer "Buna seara, dreaga !"<br /></span> <span style=";font-family:Arial;font-size:100%;" >Am dat un tur prin blogosfera si recunosc, ceva m-a facut sa-l dau si pe al doilea si pe al... ok, ai prins ideea, recunosc deci ca ... "m-a prins". Sau pe aproape.<br />Spun aproape pentru ca.. pana si antisocialii ca mine prefera un dialog </span><span style=";font-family:Arial;font-size:100%;" >slabanog si salbatic unui </span><span style=";font-family:Arial;font-size:100%;" >monolog </span><span style=";font-family:Arial;font-size:100%;" >grasut si civilizat. </span><span style=";font-family:Arial;font-size:100%;" >Te asterni pe scris, tu vrei sa fie ceva adanc, plin de esenta, dar iese orgoliul la suprafata, cum poti sa te incadrezi intr-o pagina A4, ca doar tu esti suflet de artist, spirit novator, pulbere stelara, pumnul noii generatii si alte minciuni d-astea cu care te minti zilnic dimineata inainte de cafea si seara in pat, in timp ce te mai zvarcolesti putin sa scapi de toate potlogariile lumii care-ti fura somnul. Si citesti din link in link povesti si confesiuni, istorii si intamplari, maxime si cugetari cat se poate de reale, cum ar spune Mire, unii chiar ridica perdeaua.. dar atunci cand o faci ai vrea sa vezi chipul de dincolo, sa pui gesturi si expresii in loc de puncte puncte.<br />Nu neg, cantitatea e impresionanta.. dar, iata cum se nasc intrebarile universale: MARIMEA CONTEAZA?! Daca asta e viitorul, brrr.. as vrea sa inventeze cineva repede repede masina timpului care sa ma duca inapoi. Pentru ca draga mea oricate poze de vacanta ai posta, am senzatia ca dincolo </span><span style=";font-family:Arial;font-size:100%;" >de ecran, pe undeva, se ascunde un gand, o traire pe care ma incapatanez sa o caut (asa, de dragul aventurii), convinsa fiind ca un zeppelin nu i-ar ajunge, ar trebui facuta o gaura in ozon pentru a-i face loc. Sau poate doar prezint sindromul senzatiilor, ca si asa am prea multe si ma impiedica sa ies din mediocritate. Nu e nimic grav sa fii mediocru, 4 miliarde de oameni sunt asa, dar nu, tu nu vrei, de-aia te rogi regulat la Dumnezeu sa-ti dea mai multa minte, ca ai slava Domnului nevoie, o dovada in plus este ca acum bati campii si cazi in adolatrizarea egocentrista a ego-ului intim personal intern si propriu (mai e ceva care sa arate proprietatea ?), cand de fapt incepusesi sa vorbesti despre cu totul altceva.<br /></span><span style=";font-family:Arial;font-size:85%;" ><span style=";font-family:arial;font-size:100%;" >Dar cum spun arabii "Allah-n-akbar" sau pe la prietenii nostri "Gott ist Gross", Dumnealui e mare, ce da Domnul e bun dat (doar nimeni nu da de bun), ma multumesc si eu cu ce pica daca pica si mai dau o data un tribut de compozitie literara prieteniei ce ne leaga cu otgonul. Sau cu octogonul.</span><br /></span>Norahttp://www.blogger.com/profile/10354804076515371696noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-35624375.post-19505436208845810952007-08-21T01:39:00.000+03:002007-08-29T18:27:15.256+03:00pentru Didi<div style="font-family:arial;"><span style="font-size:100%;">sms... e-mail... messenger... skype... share... chat... bip... secolul XXI zicea un coleg... eu as zice ca am uitat sa mai comunicam.. cu intonatie (!), sa sacrificam cuvinte de dragul unui gest, ne ascundem in spatele unui screensaver... in fine, asta e alta discutie... m-am conformat. Acum.. sa fie intr-un ceas bun (!)... ca al meu a stat de tot, vorba unui amic. Ma obisnuisem cu el, mergea ca un melc, trebuia sa fac calcule pitagoreice cand ma uitam la el ca sa aflu ora exacta, aveam in permanenta un sextant in buzunar (trebuie specificat ce NU masoara aparatul asta ?!) si un echer la butoniera, vorba lui Marin Sorescu, ca sa ma ajut de ele cand aplic cosinus-ul unghiului dintre cele doua ace, aplicat apoi succesiv cu ajutorul integralei in functie de secundar, care s-a dovedit a fi tradator, batand secunda cu 17,5A / k x Pi mai incet datorita atractiei Pamantului ce difera de la un punct la altul pe Terra, aici fiind functie direct proportionala cu unghiul dintre axele minore ale traiectoriei eliptice imperfecte ale lui Saturn in anii bisecti si cand Jupiter e innorat.<br />Destul ?! Ca sunt in dispozitie de scris. OK, nu-i nimic. See ya, Didi. Sper sa "gusti" incalceala rupta din cutiuta ce o port pe umeri si in care am ceva idei si substanta de crescut parul (nici aia cine stie ce).</span></div>Norahttp://www.blogger.com/profile/10354804076515371696noreply@blogger.com1