pentru Didi (3)

Mos Craciun – intre mit si realitate

Nici o specie de ren nu poate zbura. Dar mai exista inca aprox. 300 de mii de specii de organisme vii neclasificate inca, acestea fiind in mare parte insecte si microbi, deci nu am desfiintat in totalitate ideea de reni zburatori, pe care insa doar Mos Craciun i-a vazut vreodata.

In lume exista 2 miliarde de copii (persoane sub 18 ani). Mosu´ nu se ocupa insa de musulmani, hindusi, evrei si budisti, ceea ce reduce numarul la aprox. 378 milioane (conform statisticilor in vigoare). La o rata medie de 3,5 copii per familie, rezulta 91,8 milioane (presupunand ca exista macar un copil cuminte in fiecare).

Mos Craciun are 31 de ore la dispozitie, datorita diferentelor de fus orar si a rotatiei Pamantului (si presupunand ca merge de la est la vest, ceea ce pare logic). Rezulta aprox. 822,6 vizite / s, deci pentru fiecare familie cu un copil cuminte, Mos Craciun are o miime de secunda in care: parcheaza, coboara din sanie, apoi pe cos, umple ciorapii, distribuie cadourile ramase sub brad, urca inapoi pe cos, in sanie si porneste spre urmatoarea familie.

Presupunand ca toate familiile sunt distribuite spatial la distante egale (acceptabil doar de dragul disertatiei prezente), luam in calcul o distanta totala de 75 milioane de km, fara a socoti opririle pentru ceea ce fiecare dintre noi face macar o data la 31 de ore, plus mancare etc. Aceasta presupune ca sania sa ruleze cu cca 650 km/s, adica cu o viteza de 3 mii de ori mai mare decat viteza sunetului. De dragul comparatiei, cel mai rapid vehicul creat de om este naveta spatiala, ce atinge o viteza de cca 27,4 km/s. Un ren obisnuit poate alerga cu cel mult 30 de km/h !

Greutatea transportata de sanie este un alt element interesant. Presupunand ca fiecare copil primeste macar o ciocolata (aprox 200 gr.), sania va transporta 321 mii tone, fara a-l lua in calcul pe Mos, invariabil descris ca fiind supraponderal. Un ren obisnuit nu poate trage o greutate mai mare de 300 kg. Chiar daca acceptam ca un “ren zburator” poate trage de 10 ori mai mult, nu mai putem lua in considerare doar opt sau noua reni. Avem nevoie de aprox 214 mii de reni, sporind astfel greutatea (si nu am luat in calcul sania!) la cca 353 mii tone.

O asemenea greutate circuland cu 650 km/s creaza o enorma rezistenta a aerului, rezultand o caldura in jurul renului echivalenta cu cea rezultata la intrarea navetei spatiale in atmosfera. Rezulta ca intreaga echipa de reni se va fi evaporat in 4,26 miimi de secunda.

In acelasi timp, Mosul ar fi supus unei forte centrifugale de 17.500 ori mai mare decat gravitatia. Rezulta ca un Mos de aprox. 125 kg (ridicol de slab) ar fi tintuit de spatarul saniei cu o forta de aprox. 2 milioane kg.

Daca Mosu´ a impartit vreodata cadouri, astazi trebuie comemorat(!).

E destul de stiintific Didi ?! Si spune-mi, cand citesti randuri atat de "reale" nu-ti vine sa plangi penru copilaria nefericita a autorului si sa-i demonstrezi contrariul? Acum scuza-ma, eu fiind o sentimentala, poate n-ar strica sa mai verific o data calculele, ca sa nu ma trezesc cu vreun Titeica sau Niculescu la ciorap.. :)

pentru Didi (2)

Avand in vedere rezultatele pozitive si concluziile datatoare de incredere ce au reiesit din ultimele discutii si comentarii, imi permit sa te salut cu un deplasat, obscen, trivial, impotriva tuturor codurilor bunelor maniere, cu un strigator la cer "Buna seara, dreaga !"
Am dat un tur prin blogosfera si recunosc, ceva m-a facut sa-l dau si pe al doilea si pe al... ok, ai prins ideea, recunosc deci ca ... "m-a prins". Sau pe aproape.
Spun aproape pentru ca.. pana si antisocialii ca mine prefera un dialog slabanog si salbatic unui monolog grasut si civilizat. Te asterni pe scris, tu vrei sa fie ceva adanc, plin de esenta, dar iese orgoliul la suprafata, cum poti sa te incadrezi intr-o pagina A4, ca doar tu esti suflet de artist, spirit novator, pulbere stelara, pumnul noii generatii si alte minciuni d-astea cu care te minti zilnic dimineata inainte de cafea si seara in pat, in timp ce te mai zvarcolesti putin sa scapi de toate potlogariile lumii care-ti fura somnul. Si citesti din link in link povesti si confesiuni, istorii si intamplari, maxime si cugetari cat se poate de reale, cum ar spune Mire, unii chiar ridica perdeaua.. dar atunci cand o faci ai vrea sa vezi chipul de dincolo, sa pui gesturi si expresii in loc de puncte puncte.
Nu neg, cantitatea e impresionanta.. dar, iata cum se nasc intrebarile universale: MARIMEA CONTEAZA?! Daca asta e viitorul, brrr.. as vrea sa inventeze cineva repede repede masina timpului care sa ma duca inapoi. Pentru ca draga mea oricate poze de vacanta ai posta, am senzatia ca dincolo de ecran, pe undeva, se ascunde un gand, o traire pe care ma incapatanez sa o caut (asa, de dragul aventurii), convinsa fiind ca un zeppelin nu i-ar ajunge, ar trebui facuta o gaura in ozon pentru a-i face loc. Sau poate doar prezint sindromul senzatiilor, ca si asa am prea multe si ma impiedica sa ies din mediocritate. Nu e nimic grav sa fii mediocru, 4 miliarde de oameni sunt asa, dar nu, tu nu vrei, de-aia te rogi regulat la Dumnezeu sa-ti dea mai multa minte, ca ai slava Domnului nevoie, o dovada in plus este ca acum bati campii si cazi in adolatrizarea egocentrista a ego-ului intim personal intern si propriu (mai e ceva care sa arate proprietatea ?), cand de fapt incepusesi sa vorbesti despre cu totul altceva.
Dar cum spun arabii "Allah-n-akbar" sau pe la prietenii nostri "Gott ist Gross", Dumnealui e mare, ce da Domnul e bun dat (doar nimeni nu da de bun), ma multumesc si eu cu ce pica daca pica si mai dau o data un tribut de compozitie literara prieteniei ce ne leaga cu otgonul. Sau cu octogonul.

pentru Didi

sms... e-mail... messenger... skype... share... chat... bip... secolul XXI zicea un coleg... eu as zice ca am uitat sa mai comunicam.. cu intonatie (!), sa sacrificam cuvinte de dragul unui gest, ne ascundem in spatele unui screensaver... in fine, asta e alta discutie... m-am conformat. Acum.. sa fie intr-un ceas bun (!)... ca al meu a stat de tot, vorba unui amic. Ma obisnuisem cu el, mergea ca un melc, trebuia sa fac calcule pitagoreice cand ma uitam la el ca sa aflu ora exacta, aveam in permanenta un sextant in buzunar (trebuie specificat ce NU masoara aparatul asta ?!) si un echer la butoniera, vorba lui Marin Sorescu, ca sa ma ajut de ele cand aplic cosinus-ul unghiului dintre cele doua ace, aplicat apoi succesiv cu ajutorul integralei in functie de secundar, care s-a dovedit a fi tradator, batand secunda cu 17,5A / k x Pi mai incet datorita atractiei Pamantului ce difera de la un punct la altul pe Terra, aici fiind functie direct proportionala cu unghiul dintre axele minore ale traiectoriei eliptice imperfecte ale lui Saturn in anii bisecti si cand Jupiter e innorat.
Destul ?! Ca sunt in dispozitie de scris. OK, nu-i nimic. See ya, Didi. Sper sa "gusti" incalceala rupta din cutiuta ce o port pe umeri si in care am ceva idei si substanta de crescut parul (nici aia cine stie ce).