Tuesday, August 28, 2007

van gogh lives on

Cand cu documentarul despre Dunare, Joo Joo (n.a. Guy Raz - un jurnalist de exceptie) mi-a povestit istoria extraordinara a lui Vincent Polakovic, fondatorul muzeului Danubiana.
Intr-o tara care nu este renumita pentru arta, muzeul e considerat aproape un miracol. Este cel mai nou si poate grandios muzeu al Slovaciei. Un centru de arta moderna, care promoveaza tineri talentati, asa cum a visat Van Gogh in casuta lui galbena de la Arles...
Un vis implinit la mai mult de o suta de ani, intr-o poveste cu intalniri fantastice si prevestiri astrologice.

La varsta de 10 ani, Vincent P. a vazut un tablou semnat Van Gogh care l-a cucerit. Acesta este momentul pe care el l-a identificat ca fiind inceputul relatiei de dragoste cu arta moderna si al devotiunii fanatice pentru pictorul olandez. Intrucat nu a fost incurajat, copil fiind, sa-si urmeze pasiunea, o cariera in domeniul artelor iesea din discutie. In schimb, a studiat Dreptul, si a devenit un avocat de succes.
Fascinatia pentru Van Gogh nu a disparut insa. Dupa Revolutia de Catifea a putut calatori in strainatate, astfel ca in 1990 i-a vizitat mormantul, in timpul pelerinajului organizat cu ocazia comemorarii a 100 de ani de la moartea pictorului. Experienta pe care a trait-o acolo i-a schimbat ireversibil viata. Neavand unde sa doarma, Vincent a ratacit toata noaptea printre sutele de oameni care erau campati in cimitirul francez, aprindeau lumanari, vegheau, sau se plimbau printre morminte.
Catre dimineata, pe acoperisul unui mic lacas, a vazut ceea ce el numeste spiritul lui Van Gogh. "Era singur si se legana inainte si inapoi. M-am dus catre el, l-am imbratisat si am stat de vorba" povesteste Polakovic. "I-am facut doua promisiuni atunci: ca voi dezvalui lumii cum a murit cu adevarat si ca voi construi centrul de arta pe care el nu l-a terminat".
Concentrandu-se pe cea de-a doua promisiune, s-a intors in Slovacia si a inceput sa stranga fonduri pentru un centru de arta dupa modelul casei galbene in care traise odata pictorul. Trei ani mai tarziu, Casa Galbena ("Zlty dom") s-a deschis in estul tarii, la Poprad. Relativ izolat intr-una din regiunile cele mai sarace ale tarii, centrul a avut dificultati financiare inca de la inceput, si in ciuda entuziasmului comunitatii artistice din regiune si a fondurilor personale ale lui Polakovic, curand s-a indreptat catre faliment.
Epuizat fizic si psihic si aproape cersetor, Vincent a plecat in 1994 intr-o excursie in Olanda, in speranta ca-l va intalni pe pictor si va putea vorbi din nou cu el. Ajuns in Nuenen, oras in care Van Gogh si-a petrecut cea mai mare parte a vietii, Polakovic a gasit o statuie a pictorului, i-a atins mana si a trait o noua incredibila experienta. "Mana s-a incalzit dintr-o data, devenise aproape umana. I-am spus 'Vincent, mi-am tinut promisiunea de a deschide Casa Galbena, dar nu stiu daca mai pot continua'. Era trist. Am plans impreuna".
Un trecator, impresionat de lacrimile sale, l-a intrebat de unde este si de ce a venit acolo. La sfarsitul conversatiei, i-a inmanat numarul de telefon al unei persoane ce ar fi putut fi interesata sa-l ajute.
A doua zi, Polakovic il intalnea pe omul de afaceri si colectionarul de arta Gerhard Meulensteen. " S-a creat o conexiune imediata intre noi, povesteste Meulensteen. Nu vorbeam aceeasi limba, dar comunicam cu ochii si inima. Vincent este o persoana foarte speciala, sensibila, de un magnetism aparte. Vazand entuziasmul cu care imi vorbeste despre proiectul pentru Van Gogh, am stiut ca trebuie sa-l ajut."
Cu ajutorul olandezului, Casa Galbena nu a dat faliment, dar curand cei doi s-au simtit limitati de locatie. Polakovic visa la un muzeu comparabil cu cele mai bune muzee de arta moderna din Europa, care sa aduca lucrari exceptionale in Slovacia si sa promoveze imaginea tarii peste granita. Stia ca trebuie asezat in apropiere de Bratislava, dar dorea sa fie suficient de aproape si de alte tari din regiune. A luat in considerare nordul capitalei, in apropierea granitei cu Austria, dar acolo "dominau" ruinele Castelului Devin. Mergand spre sud catre granita cu Ungaria, la 15 km de Bratislava, pe o peninsula ce se intindea in mijlocul Dunarii langa localitatea Cunovo, a gasit locul perfect. "Imi amintesc ca mergeam pe sub un pod, scrutand zarea, cautand. Oamenii ma credeau nebun. Strigau intr-una 'Vincent, unde te duci ?!' Iar eu raspundeam 'Caut un loc unde sa-mi construiesc muzeul !'"
Odata concesionat terenul, proiectul a luat start, insa cei doi au mai avut de intampinat un obstacol. Lucrarile erau programate sa inceapa in primele luni ale anului 1999, dar alinierea planetelor din acel an prevedeau o serie de energii negative, anuntand dezastrul. Sfatuindu-se cu un astrolog, Polakovic a asezat prima piatra abia in luna august, in timpul eclipsei solare.
Muzeul a fost deschis in septembrie 2000.
Desi ocupat cu promovarea muzeului sau, Polakovic isi dedica astazi tot mai mult timp unui alt proiect promis lui Van Gogh - o carte in care va explica lumii circumstantele reale ale mortii sale. Se presupune ca pictorul s-a impuscat in piept si a murit din cauza ranii dupa doua zile de suferinta. "Este mult mai complicat de atat, spune Polakovic, care detine o impresionanta cantitate de materiale pe aceasta tema. Am descoperit cateva lucruri pe care nu le-am citit nicaieri, niciodata. Voi scrie aceasta carte, de indata ce voi avea timp".
Contempland muzeul pe care l-a construit din nimic, pe o palma de pamant, in mijlocul apelor, ascultand povestea fermecata a intalnirilor cu Van Gogh, nu pot crede decat ca va scrie intr-adevar cartea si ca atunci cand va fi gata, aceasta va fi o noua senzationala poveste.




PS in fuga si cu o camera mediocra, nu faci istorie de film, dar poate micul montaj va trezeste curiozitatea.. daca ajungeti la Bratislava mergeti sa vedeti cu ochii vostri.

2 comments:

Mirela said...

ma impresionezi, ma dai gata..cu filmuletze etc...mmmmm!!!! suuuper!!!!

Nora said...

danke.. pentru o non-bloggeritza aprecierile Maestrei sunt aur curat.
ma bucur ca ti-a placut.